Descriere
Furnicarul care voia să se cunoască mai bine - O poveste despre cunoașterea de sine, răbdare și acceptarea propriilor calități
Pim este un pui de furnicar și începe să se întrebe ce înseamnă, de fapt, să fii furnicar și ce lucruri știe el să facă. Curiozitatea îl poartă într-o căutare în care descoperă nu doar ce îi este greu, ci și ce îl face special.
La început, Pim este dezamăgit pentru că nu se poate cățăra în copaci așa cum își dorește. Dar faptul că nu reușește să facă anumite lucruri îl face să se întrebe dacă nu cumva există și alte lucruri la care se pricepe mai bine. Pe măsură ce se descoperă pe sine, începe să privească diferit propriile calități.
Furnicarul care voia să se cunoască mai bine este o poveste caldă și amuzantă despre cunoașterea de sine și despre perioada în care copiii încep să observe că fiecare persoană are propriile abilități, limite și lucruri la care se pricepe.
Cartea face parte din seria Poveștile preferate cu animale de Jill Tomlinson, cunoscută pentru povești în care animalele trec prin situații în care copiii se pot recunoaște ușor. Povestea lui Pim poate deveni un bun punct de pornire pentru discuții despre comparație, frustrare, răbdare și descoperirea propriilor puncte forte.
Abilități dezvoltate
- Cunoașterea de sine
- Acceptarea propriilor particularități
- Încredere în propriile abilități
- Înțelegerea emoțiilor
- Gestionarea frustrării
- Curiozitate
- Gândire flexibilă
- Empatie
- Exprimarea propriilor idei
- Îmbogățirea vocabularului
Ideală pentru
- Copiii de la 7 ani
- Copiii care se compară frecvent cu ceilalți
- Discuții despre puncte forte și lucruri la care fiecare copil se pricepe
- Copiii care trec prin situații în care simt că „nu sunt buni” la ceva
- Lecturi despre încredere în sine și cunoașterea propriilor calități
- Copiii pasionați de animale
- Primele lecturi mai lungi și povești cu capitole
- Cititorii care au îndrăgit alte cărți de Jill Tomlinson
De ce am ales această carte pentru miniLama?
Am ales Furnicarul care voia să se cunoască mai bine pentru că vorbește despre un lucru pe care îl întâlnim destul de des în copilărie: momentul în care observăm că alți copii pot face anumite lucruri mai bine decât noi și începem să ne întrebăm dacă nu cumva ne lipsește și nouă ceva.
Pim trece printr-o astfel de perioadă, dar povestea nu îi spune pur și simplu că este „special”. Îl lasă să descopere singur că faptul că nu se pricepe la un anumit lucru nu înseamnă că nu are propriile calități. Mi se pare un mod foarte firesc de a deschide o conversație cu un copil despre ceea ce îi place, ce îi este greu și lucrurile la care se pricepe.
Ne place și stilul lui Jill Tomlinson, care pune teme importante în povești cu animale, fără să le transforme în lecții explicite. Copilul poate urmări pur și simplu aventura lui Pim, iar discuția despre comparație, frustrare și cunoașterea de sine poate apărea natural după lectură.
Pentru miniLama, este o alegere potrivită atât pentru copiii care încep să citească povești mai lungi, cât și pentru cei care iubesc deja seria Poveștile preferate cu animale.
